Recent, la Bucureşti, s-a desfăşurat cel de-al treilea Congres Naţional de Rezonanţă Magnetică şi cel de-al patrulea Simpozion al Romanian Chapter of ISMRM. Partener media al evenimentului, „Viaţa medicală” publică o relatare a celor mai importante momente, semnată de dl prof. dr. Ioan Codorean, preşedintele Societăţii de Rezonanţă Magnetică în Medicină din România, precum şi o detaliere a câtorva din lucrările prezentate, realizată de dl dr. Mihail Călin. (...)

   Nu am fost niciodată la Timişoara. Cât am trăit în România, oraşul făcea parte dintr-o lume misterioasă, a cărei realitate fizică mi-o imaginam medievală, centrată în jurul unui canal străjuit de case înguste cu acoperişuri ascuţite. Un fel de Amsterdam în mintea unui bucureştean prins cu învăţătura, pentru care ţintele călătoriilor erau Predealul în vacanţa de iarnă şi comuna 2 Mai în fiecare august al anilor ’60–’70. (...)

    Marele Regizor, care leagă şi dezleagă toate câte sunt pe lumea aceasta, uneşte la Gura Humorului două evenimente numai aparent fără legătură între ele. Acum câteva zile, telefonul la care am primit mereu cele mai aşteptate invitaţii, ne chema la cel de-al 90-lea Concert cameral, la Casa Cristian din Gura Humorului. Era încă o performanţă „de zile mari“ a mentorilor humoreni, cu cele mai alese relaţii culturale, Maria şi Constantin Rusu, care iniţial au gândit concertul pentru sărbătoarea de Constantin şi Elena, dar a fost să fie a doua zi, pe 22 mai şi a fost chiar mai bine. (...)

   Leziunea inflamatorie a apendicelui reprezintă una din cele mai frecvente cauze de suferinţă abdominală şi cea mai frecventă urgenţă operatorie abdominală. Toate tratatele consacrate de chirurgie menţionează că apendicita acută survine cu precădere între 10 şi 40 de ani, etapă ce corespunde dezvoltării maxime a aparatului folicular apendicular (1). Persoanele în vârstă se îmbolnăvesc mai rar, ca urmare a sclerozării ţesutului limfatic (2). Şi totuşi, pot apărea surprize. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

  Societatea omenească îşi datorează supravieţuirea şi evoluţia de-a lungul istoriei unor forme spontane de rezistenţă la acţiunea nenumăratelor stresuri psihosociale. Una dintre cele mai solide redute împotriva bolilor generate şi generatoare de stres este suportul social. Dintre toate formele suportului social, de cele mai multe ori, familia reprezintă cel mai important element generator de forţe şi de securitate emoţională, pe lângă cea materială. (...)

   Într-o lume a mizeriei sociale, morale şi biologice, virtuţile sunt tot mai rare; într-o lume ca a noastră, în care e prezentă încă trena lungă a psihosindromului posttotalitar, perspectivele socio-psihiatrice ale viitorului omenirii sunt lipsite de optimism în prezenţa multiplicării „factorilor de risc“ şi a crizelor de tot felul (demografică, ecologică, de materii prime etc.), în procesul adaptării omului modern la noile agresiuni eco-psiho-sociale. Un interesant excurs istoric asupra sănătăţii psihice a liderilor politici semnează dl dr. Ioan Ieţcu. (...)

  

   Un dialog nevinovat, la care am asistat întâmplător într-una din farmaciile sucevene, m-a îndemnat să scriu aceste rânduri despre deloc banala penicilină. O gospodină de prin satele noastre îi cerea farmacistei nişte pelicinină. Farmacista îi cere reţeta pe care solicitanta nu o avea şi, la întrebarea „de ce îţi trebuie penicilină?“, ţăranca răspunde senin: „nu prea am poftă de mâncare, maică“…

   De la dr. Silvestru Strugariu, născut în urmă cu peste 100 de ani, aveam între amintirile de preţ cartea „Anul terapeutic 1945–1946 cu un studiu amplu despre penicillina“. Autori: dr. Maur Neuman şi dr. M. R. David. Din interes istoric, voi rezuma prefaţa: „Izolarea noastră ştiinţifică de cercurile medicale străine, în care ne-am aflat în mod silit în ultimii ani din cauza războiului, ne-a ţinut departe de marile progrese diagnostice şi terapeutice apărute în acest interval de timp. (...)

    Crize de tot felul au mai bantuit lumea şi vor mai fi şi in viitor, unele deja manifestate agresiv pe „globuleţul terestru“ tot mai globalizat şi tot mai mic: criza energetică şi de materii prime, criza ecologică şi demografică, criza alimentară şi de apă dulce şi peste toate, criza păcii şi psihoza socială in cadrul crizei economice şi morale, cauza proliferării morbidităţii şi mortalităţii în urma dificultăţilor de adaptare la ritmurile şi solicitările complexe ale prezentului. (...)

    În 1991, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Federaţia Internaţională de Diabet au decis să desemneze ziua de 14 noiembrie ca Ziua Mondială a Diabetului, urmând ca în această zi să se desfăşoare, în fiecare an, acţiuni coordonate la nivel mondial, care să atragă atenţia asupra acestei maladii cu o dinamică epidemiologică îngrijorătoare încă de atunci. În comunicatul oficial al OMS pentru anul 2010 se menţionează că numărul de 220 de milioane de persoane cu diabet se va dubla până în anul 2030. (...)

   Cartea SEMIOLOGIE ŞI PROPEDEUTICĂ CHIRURGICALĂ PENTRU STUDENŢII FACULTĂŢII DE MEDICINĂ DENTARĂ, apărută la Editura Stef, Iaşi, 2010, este un instrument util atât pentru viitorii medici dentişti, cât şi pentru tinerii specialişti. Autorul, dl dr. Gabriel Stătescu, este şef de lucrări la Facultatea de Medicină Dentară a Universităţii „Apollonia“ şi medic primar chirurg la Spitalul Clinic „Providenţa“ din Iaşi. (...)

anatomopatologice macroscopice reliefate intraoperator a dus la decizia corectă, anume cea a unei hemicolectomii drepte de necesitate.

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

   Există şi vor exista mereu situaţii în care pacienţii sau familia lor doresc să aibă acces la dosarul medical. Aceasta se întâmplă, de regulă, când apare o nemulţumire faţă de prestaţia medicală, mai ales când survine un deces. Chiar dacă nu este vorba de nemulţumire, persoane sau familii doresc lămuriri despre felul cum a evoluat un anumit caz, pentru a-şi îndepărta anumite îndoieli. În aceste situaţii delicate, modul distant, inflexibil, rece, posibil de interpretat ca lipsă de omenie din partea medicului, pot „încinge“ şi mai mult spiritele. Şi, invers, medicul poate primi mulţumiri, cu toată durerea familiei, când aceasta apreciază că s-a făcut tot posibilul pentru salvarea bolnavului. Desigur, de multe ori nu există un paralelism între percepţia familiei şi realităţile medicale. (...)